Sunt dimineți în care îmi iau cafeaua și mă uit la bugetul meu ca și cum aș uda o plantă. E un ritual care mă aduce înapoi la mine.

Draga mea,

Diminețile îmi par ca și cum liniștea casei îmi vorbește. Îmi place să mă trezesc devreme, înainte ca ziua să înceapă cu toată agitația ei, îmi fac o cafea și mă așez la birou. 

În fața mea, pe ecranul laptopului îmi deschid tabelul de buget. A devenit o obișnuință, un gest care mă liniștește. Mă ajută să simt că eu controlez, că pot să văd, să înțeleg, să aleg și mai ales, pentru că acest moment mă aduce înapoi la mine.

Vreau să-ți vorbesc astăzi despre o rutină financiară. Îmi imaginez, poate cuvântul „rutină” nu-ți sună prietenos. Pare ceva plictisitor, rigid, complicat. 

Dar uite cum o văd eu: rutina nu înseamnă reguli stricte sau formule seci. Pentru mine înseamnă grijă constantă, aceea care nu mă lasă să mă pierd în vârtejul zilelor. 

E un fel de îngrijire. Ca atunci când îți uzi plantele, chiar dacă nu au flori în fiecare zi. Le uzi pentru că știi că au nevoie de apă ca să crească. 

Așa e și cu banii.

O rutină financiară nu înseamnă să devii expertă în investiții sau să ai mereu toate răspunsurile la îndemână. Înseamnă să-ți acorzi acel spațiu mic, dar constant, în care să te uiți la ce ai, ce îți dorești și ce simți în legătură cu banii tăi. 

Un timp pentru tine și relația ta cu banii. Pentru că, da, și asta este o relație, și merită să fie una sănătoasă, nu una bazată pe frică, vină sau ignorare.

Poate ai observat și tu: atunci când nu te ocupi de banii tăi, nu se întâmplă ceva grav dintr-odată. Dar, treptat, apare o ceață... un fel de neliniște care plutește în fundal. Și chiar și într-o zi frumoasă, simți cum o voce mică te întreabă: „Oare îmi ajung banii luna asta? Oare fac ce trebuie cu ei?”

Așa am ajuns să îmi creez o rutină. La început timid, cu pași mici, pentru că simțeam nevoia de claritate, de ancorare. 

Iar azi vreau să îți povestesc exact cum arată această rutină, poate îți prinde bine și ție.

O dată pe săptămână, într-o zi calmă, de obicei duminica dimineața, îmi ofer 20 de minute pentru bugetul meu. Deschid fișierul în care notez simplu: ce bani au intrat, ce bani au ieșit, și mai ales, cum m-am simțit în legătură cu cheltuielile mele. 

Apoi mă uit la fondul de siguranță. E acel loc unde adun bani pentru situații neprevăzute. Nu este mare, dar mă liniștește să știu că este acolo.

După ce notez și revizuiesc, îmi pun o întrebare care a devenit parte din ritualul meu: 

„Ce pot face săptămâna aceasta ca să mă simt și mai în siguranță din punct de vedere financiar?” 

Poate fi o cheltuială pe care o pot amâna. Poate fi o sumă mică pe care o pot pune deoparte, sau poate fi doar să nu mai evit să deschid aplicația bancară. 

Orice răspuns e bun, atât timp cât vine dintr-un loc de sinceritate și grijă.

Îți scriu toate acestea nu pentru că așa „trebuie” să faci și tu. Ci pentru că poate, printre rânduri, recunoști o parte din tine. Poate ai deja gesturi care te ajută și ai uitat să le numești ritual. 

Cuvintele au putere, când le rostim, începem să vedem. Când vedem, începem să simțim. Și când simțim, putem alege diferit.

Rutina mea nu e perfectă. Nu o fac în fiecare săptămână, fără greșeală. Dar este acolo, ca o prietenă care mă așteaptă și mă ajută să rămân aproape de ce contează: liniștea mea, direcția mea, relația mea cu mine.

Poate azi, când termini de citit aceste rânduri, îți faci o cafea sau un ceai. Te așezi cu un carnețel sau laptopul în față. Nu faci nimic complicat: poate scrii doar trei lucruri: cât ai cheltuit ieri, cum te-ai simțit când ai făcut-o, ce ai vrea diferit săptămâna viitoare.

Și dacă ai nevoie de o întrebare care să te ghideze, îți dau una care mie îmi este dragă:

„Dacă finanțele tale ar fi o grădină, care parte are mai multă atenție azi?”

Cu drag,

Mara.