Investițiile nu sunt doar pentru experți: 5 mituri care te țin blocată și cum să le depășești

Draga mea,

Îmi amintesc o zi liniștită de toamnă, în care stăteam la o terasă cu două prietene. Vorbeam despre copii, despre joburi și despre ce mai visăm să facem „cândva”. 

La un moment dat, una dintre ele, mai tânără, a spus cu lejeritate: „Mi-am mutat banii într-un ETF. Mă simt mult mai în siguranță așa.”

Am zâmbit, am dat din cap, apoi m-am cufundat în liniștea mea interioară. O liniște densă, în care au început să se audă întrebări pe care nu le rostisem niciodată cu voce tare: 

Ce este, de fapt, un ETF? 

De ce n-am întrebat niciodată ce înseamnă? 

Și, mai ales, de ce simt că acest subiect nu e pentru mine?

M-am simțit ca o fetiță care pășește într-o încăpere plină cu oameni mari. Mi-era teamă să nu fiu descoperită, să nu se vadă că nu înțeleg.

În acea zi am realizat ceva important: trăiam cu multe idei despre bani și investiții pe care nu le-am verificat niciodată. Le-am preluat din familie, din școală, din societate, din priviri, tăceri și frici nespuse, și toate acestea mă țineau pe loc.

Poate că și tu simți, uneori, că lumea investițiilor este un tărâm străin. Că e rezervat doar celor care „se pricep”, care au bani sau care au un talent înnăscut pentru cifre. Dar îți spun cu toată inima: nu este așa.

Hai să ne uităm împreună la câteva dintre cele mai întâlnite mituri care ne-au făcut să credem că nu suntem pregătite.

1. Unul dintre cele mai des întâlnite este convingerea că trebuie să ai mulți bani ca să începi. De multe ori, asta ne face să amânăm momentul, sperând că „la anul” sau „după vacanță” va fi mai bine. 

Ceea ce nu ni se spune este că poți începe cu sume mici. 50 de lei pe lună, 100 de lei, dacă ai. Nu suma face diferența, ci constanța, obiceiul, curajul de a începe, chiar și fără siguranțe perfecte.

2. Un alt gând care ne oprește este ideea că investițiile sunt prea riscante. Ne e teamă să nu pierdem ce avem și ajungem să nu facem nimic. Dar inactivitatea nu este lipsă de risc. Este doar o formă tăcută de pierdere. 

În timp ce inflația îți topește economiile din cont, tu nu simți cât ai pierdut. În realitate, puterea ta de cumpărare scade. Și, mai dureros, pierzi și încrederea că ai putea face altfel.

3. Poate ai auzit și că trebuie să ai studii în economie sau să fii „bună la matematică”. 

Am auzit această frază de la atâtea femei: „Nu sunt genul care se ocupă de bani.” Am crezut și eu asta, dar m-am trezit, la un moment dat, obosită să fiu la mâna norocului. 

Să sper că totul va fi bine, fără să știu cum. Și am început să citesc, să ascult, să învăț. Nu a fost ușor, dar a fost posibil. Nu mi-am schimbat cariera, nu mi-am dat viața peste cap. Am adăugat un nou strat de înțelepciune, atât.

4. Un alt mit este acela că este „prea târziu”. Că dacă nu am început la 30 de ani, acum nu mai are rost. Ce minciună dureroasă... Timpul nu se întoarce, dar deciziile bune se pot lua oricând. 

Iar la 45, 50 sau 55 de ani, putem face alegeri care ne vor schimba următorii 20-30-40. Nu este vorba despre a ne îmbogăți, ci despre a ne oferi nouă înșine acel sentiment de stabilitate care ne lipsea când eram mai tinere.

5. Și, în final, poate cea mai limitativă convingere: că investițiile nu sunt pentru „genul meu de a fi”. Aici e miezul fricii. În această idee moștenită, niciodată verificată. 

Ne-am obișnuit să credem că banii mari și deciziile financiare sunt pentru „alții”. Dar tu și cu mine nu suntem „alții”. 

Suntem femei care au învățat din greu cum să se descurce. Care au crescut copii, au ținut case și uneori și firme. De ce să ne negăm dreptul de a învăța și asta?

Una dintre cliente mi-a spus, cu o sinceritate care m-a atins: „Când deschid aplicația bancară și văd puțini bani, mi se strânge inima. Așa că mai bine închid aplicația.” 

Mi-a venit să o iau în brațe. Atât de multă umanitate era în acel gest. Frica e reală, nu o negăm. Dar frica nu trece dacă o evităm, se topește doar când o acceptăm cu blândețe.

Și cum începem? Nu cu un plan complicat, ci cu o întrebare simplă: ce gând mă ține pe loc?

Atunci când am început eu, nu aveam toate răspunsurile. Aveam, însă, o întrebare și o dorință sinceră de a nu mai depinde doar de noroc. Am deschis un cont de economii și am pus deoparte cât puteam. 

Am căutat să înțeleg, nu să mă perfecționez. Și cu fiecare pas, frica s-a retras puțin câte puțin, iar în locul ei a apărut încrederea.

Draga mea, dacă simți că acest drum nu este pentru tine, te înțeleg. 

Dar te rog să te întrebi cine ți-a spus asta și dacă acel cineva a avut dreptate.

Poate nu e nevoie să faci nimic azi, poate azi e doar despre a recunoaște gândul care te-a ținut blocată, despre a-l scrie pe o hârtie și a-l privi. 

Ca pe un oaspete care ți-a stat prea mult în casă.

Eu sunt aici, oricând vei vrea să pășești mai departe.

Cu drag,
Mara.